Privesc în zarea acestei zile senine de toamna și încerc sa iau în sufletul meu lumina caldă si clara din natură. În ultimii ani privind tot mai conștient ritmurile naturii, spun de fiecare data - e cea mai frumoasa toamna. Pamantul e uscat si lipsa ploilor a permis focului toamnei sa încremenească natura înainte de transformarea ei.
Tonuri de galben auriu, de roșu intens, de cupru adânc se amestecă sub lumina blândă a soarelui.E atat de pictural tabloul pădurii incat sufletul meu vibrează mișcat de aceasta frumusețe. Sunetele de clopoței ale adierii de vânt sunt însoțite de zumzetul unei gâze curajoase care, ademenită de soare pare că nu se așteaptă că noaptea va aduce amorțirea la minus 1-2 grade.
Cu greu imi dezlipesc ochii de la o frunza pentru a nu deveni în secundă următoare amintire.
Îi dau voie ochiului să părăsească imaginea și să se mute pe ramuri goale, nu la fel de spectaculoase cromatic dar ele mă poartă în altă stare: a transparenței, a verticalitatii, a actelor de voință.
Câti centimetrii s-a înălțat oare frasinul acesta gol în acest an? Stă dezgolit și semeț cu vărfurile subțiri ale ramurilor din acest an năzuind spre cer. Îmi place să urmăresc vârstele ramurilor în arbori, acolo unde înălțimea îmi permite. Ramurile tinere sunt privilegiate și răsfățate. Dar știu că anul următor și ele vor susține alte mlădițe. Așa e la arbori … și așa ar trebui să fie și la noi …
Gândul ăsta mă poarta spre introspecție - eu pe cine și cât am susținut anul acesta?
Nu totul este despre noi în lumea asta. Ce bine ca mai putem lua o pauza de la noi și să trecem dincolo.
E o sete de frumos în mine, una pe care încerc să o alin doar prin simpla contemplare.
Nu tot ce simțim poate fi prins în cuvinte sau imagini. Uneori, trebuie doar să ne bucurăm, să absorbim această frumusețe și să o lăsăm să rămână în noi, ca o sursă de lumină tăcută.
Știu că această frumoasă coregrafie a toamnei va dispărea curând, iar culorile vii vor deveni doar amintiri.
Dar poate că, la finalul zilei, toată această frumusețe va rămâne în mine, în tine ... tăcută, ca o colecție de frunze aurii, păstrate cu grijă în paginile unui jurnal invizibil.
Comentarios