Mă opresc deseori și privesc cu smerenie și curiozitate lumea de la firul ierbii. Un univers întreg pulsează la picioarele noastre, dar adesea nu îl observăm pentru că atenția noastră este îndreptată spre viitorul imediat sau mai îndepărtat.
Când te oprești să privești ce e acolo lângă tine, la picioarele tale, apare un STOP de la ce va fi și te uiți la ce este, ACUM, AICI, lângă tine. Inevitabil urmează să mă uit și în mine.
Oprește-te o clipă din ceea ce faci! Pune un stop o secundă și întreabă-te în ce punct al vieții tale ești acum. Privește lumea care e acum in jurul tău și la picioarele tale. Apoi privește care sunt resursele tale acum. Cum ti se schimbă gândurile când faci asta? Mai sunt aceleași dinainte de a te opri? Care este simțirea ta despre acest acum? Care sunt impulsurile tale acum?
Ce nu vedem, considerăm că nu există. Un univers întreg trăiește la picioarele noastre. Ne ducem cel mai adesea cu atenția în sus, înainte ... ca o direcție spre care ne îndreptăm. Omul nu poate trai fără o direcție, fără un ceva spre care să se îndrepte. Și e firesc să fie așa… Dar, percepe ce e în tine acum și în ce direcție te duce acest lucru. Pentru a construi un viitor avem nevoie sa receptăm prezentul.
Putem oricând schimba direcția. Trezește în tine acele resurse de care ai uitat. Fă o clipa liniște. Și simte acel ceva din interior care vrea să îți vorbească. Pe care nu mai ai timp sa-l asculți. Nu îți va vorbi prin cuvinte.
Îți va vorbi în tăceri. Poate în culori. Poate printr-o emoție. Poate printr-o gâză sau printr-un mugur.
Doar ia-ți timp!
Коментарі